Ce poate fi mai frumos decît un flash-mob a la “Mesageri împotriva discriminării”. Viziunea noastră : 40 de tineri « nebuni » ce blochează tot în Târgu Frumos şi Iaşi. 2 minute şi 30 de secunde nimic nu va mai mişcă. Maşini, pietoni, curioşi, nervoşi, grăbiţi, rasişti, tolerenţi toţi vor române pe loc sa asculte mesajul nostru. Aşa ca am stabilit tot în cel mai mic detaliu. : locurile vizate, costumele, poziţia fiecăruia precum şi replici în caz de probleme cu autorităţile. Ba chiar am anunţat şi presa…Cea ieşit ?
Nori negri deasupra mesagerilor!
Era o zi de marţi fără 13. Zâmbitori şi nerâbdatori cei mai frumoşi şi mai activi dintre tinerii romi şi români din Târgu Frumos, Paşcani şi Iaşi,se întâlesc în parcul Casei de Cultură. Se uita bucuroşi unii la alţii. Ştiu cu toţii ca va urma Nou, ceva ce nu au mai făcut şi ce le da picături de nebunie în vene. Se simţea adrenalina în aer.
Cîteva repetiţii,ultimele retuşuri,cîteva glume şi eram gata de “război”, doar ca unul dintre inamicii noştri”vremea” a început sa ne dea de furcă.Norii negri ne făceau cu ochiul, zâmbindu-ne parcă ca nişte adversari simpatici. Dar cînd eşti de la GipsyEye şi Asirys şi lupţi pentru un scop şi eşti înconjurat şi de prieteni nu mai contează câteva picături de ploaie. 

Stop Discriminare pe trecerea de pietoni!

Nici una..nici doua ne punem pe treabă. Încălzirea o facem în Târgu Frumos,iar la Iaşi paralizăm tot. Am mers pe trecerea de pietoni de la Primărie…şi a început nebunia : »Stop discriminării !! » şi mesageri şi-au intrat în rol. Toţi patruzeci am acoperit zebră ca nişte ostaşi neînfricaţi. Claxoane, tiruri, loganuri, ţipete….oameni blocaţi…picături de ploaie…iar noi « Ţigan din Târgu Frumos. Cu nimic nu-i mai prejos ca românu-n România. ». 1.30 Mai sunt 58 de secunde. « iali iali bre..noi avem un singur scop. La discriminare vrem sa spune mereu stop !STOP » O maşină mai nervoasă o ia pe trotuar. Mesagerii…însă sunt neînfricaţi…continua…se pun jos pe zebră şi începe « chiar dacă eşti… ».Ah ! S-a terminat. Trecem repede strada şi ne continuam drumul….. În urma noastră, aplauze…strigăte, urări…telefoane blitzănd…şi…nori…nori negri dar oarecum veseli. Cu picioarele tremurând…ţipând că au scăpat , mesagerii au mers spre gară,bucuroşi de ceea ce au reuşit să facă.

To go or not to go? Asta era întrebarea!
Nici nu am ajuns bine la gară căci a început iarăşi ploaia. Ne gândim cu toţii sa ne oprim aici. Liderii au emoţii, tinerii însă nu şi-au pierdut încrederea. Biletele sunt cumparate….«Ce facem meesagerilor.??» Răspunsul unanim a fost : “ploaia se va opri,nu-i nimic dacă ne udăm un pic,sunt sigur ca la Iaşi e soare”. A sosit şi trenul iar ploaia s-a mai oprit. Semn bun. Ne-am urcat pe ritmuri fierbinţi . Aşa cum era normal a început dansul…Am dansat, am cîntat în compartimente sau pe hol aşa ca cele treizeci de minute pană în capitala culturală au trecut ca fulgerele.

Plouă-Iaşu’!

Am coborât cu toţii grăbiţi în gara plină de oameni ce se adăposteau de ploaie. Suntem grăbiţi. Picăturile de apa cam pătrund peste tot…Ţinta noastră : trecerea de pietoni din staţia de tramvai. Ajung repede…E verde !!!Mesageriii s-au aliniat şi au început sa strige:«Stop Discriminării!». Picături, vorbe, zâmbete, trecători cu sacoşele în mană ce ne privesc, şoferi încremeniţi…claxoane pe ritmuri şi ţipete… «Roman, ţigan, lipovan. Cu toţi prieteni nu duşmani » . Bătăile noastre din palme ….au fost pe placul publicului jilav însă nu au reuşit sa oprească ploaia….Ne refugiem repede pe partea cealaltă. Ar fi trebuit sa mergem la Universitate şi în Piaţa Unirii. Plouă cu găleata. Ne ascundem sub streaşina magazinelor, a panourilor publicitare şi…aşteptam. Ploua din ce în ce mai tare dar ei erau tot cu zâmbetul pe buze şi nu le pasa că ar putea răci. Unii chiar sar în ploaie bucuroşi din cale a fără. E o ploaie caldă de vară ce ne întăreşte. Haideţi! Încă puţin! Se îndreaptă cu paşi repezi pe Strada Independenţei. Se face verde şi ne facem numărul….Cum trecerea e foarte mare suntem fix pe mijloc. Şoferii dacă ar vrea ar putea sa ne depăşească ..dar….nu….stau şi ne ascultă. Ne ţipa de bine …Asa ca mesagerii au cîntat şi au dansat în ploaie!Senzaţia era unică iar riscul era minim, ce poate fi mai frumos decît sa stai cu prietenii în ploaie şi sa lupti Împotriva DISCRIMINĂRII?
Uzi până la piele dar fericiţi !

Cum plouă şi părea ca nu o sa se termine au decis sa se întoarcă acasă. Fugim pe Lapuşneanu. Ne-am adăpostit de ploaie în fata la Traian şi am început sa cîntăm ,sa dansăm şi sa sărim în sus pentru a ne încălzi. Erau uzi până la piele dar nu le pasa, nu le pasa nici de curioşii care ne priveau cu ochi mari de sub umbrele încercînd sa înţeleagă ce se întîmpla. Au ajuns în Piată Unirii. Un tramvai,tramvaiul numărul trei,ajunge la fix. Ne urcăm în fugă în el, şi incepem iaraşi sa dansăm,ajungem la gară in câteva minunte.
Trenul parcă ne aşteptă. Pe drum repetăm istoria. Unii lângă altii am uitat de frig şi ploaie şi ne-am uscat pe ritmurile lui Măcinoi, Mugurel şi ale Ancuţei. Timpul parcă stateă în loc, inima bateă încântată iar apa parcă nu mai era udă…Era groaznic de frumos !:)

Concluzii :
*Am ajuns cu bine înapoi la casele noastre,ne-am luat rămas bun de toţi şi ne-am împrăştiat fiecare la casa lui,uzi leoarcă şi cu multe amintiri frumoase în suflet.
*A fost un flash-mob simpatic şi umed dar care ne-a ajutat sa ne cunoaştem mai bine, sa vedem cât de rezistenţi suntem!!!
*Am dovedit încă o data că suntem uniţi şi că luptăm şi pe ploaie şi pe vânt!!
*În zilele următoare NIMENI dintre noi nu a răcit.

Autori :Iulius şi Dana