Imi amintesc ca la 10 ani, in afara de grija sa invat, prea multe nu erau preocuparile mele. Aveam acasa, pe cat posibil, ceea ce mi-ar fi trebuit si uneori mi-as fi dorit! Parinti ocupati, uneori chiar prea mult ca sa ne aiba grija, insa hainele curate si bine pastrate nu ne lipseau, o masa calda, un dulce.. erau la ordinea zilei.
Vineri s-a facut un concurs in cadrul clubului, voluntarii nostri
dragi puneau intrebari de cultura generala copiilor, axandu-se pe domenii pe care ei le cunosteau, dand astfel sansa fiecaruia sa castige un premiu… infim, alegeau intre un sandwich si o prajiturica.
Ce-ati fi ales? eu as fi mers pe dulce pentru ca deh, as fi fost un copil si cum ne stralucesc ochii la dulciuri de copii nu ne mai stralucesc veci:) Insa micutii nostri au ales sandwichul… cei mai multi. Apoi mandri de ei si-l puneau in ghiozdan si plecau spre casa. Bucuria lor nu era ca il castigasera, ci ca-l puteau duce acasa, la fratii mai mici.
E induiosator si infiorator in acelasi timp. Nu au nimic, insa au timpul si sufletul sa se gandeasca si la altii si sa dea o bucatica si altora din ceea ce ei primesc.
Ce-ati fi ales? eu as fi mers pe dulce pentru ca deh, as fi fost un copil si cum ne stralucesc ochii la dulciuri de copii nu ne mai stralucesc veci:) Insa micutii nostri au ales sandwichul… cei mai multi. Apoi mandri de ei si-l puneau in ghiozdan si plecau spre casa. Bucuria lor nu era ca il castigasera, ci ca-l puteau duce acasa, la fratii mai mici.
E induiosator si infiorator in acelasi timp. Nu au nimic, insa au timpul si sufletul sa se gandeasca si la altii si sa dea o bucatica si altora din ceea ce ei primesc.
Gipsy Eye / Don't worry, be Roma! 