O ZI DIFERITA DE RESTUL!

Întotdeauna am vrut mai 20130722_104147mult și mai mult de la viață și niciodată nu am fost mulțumită cu cât am avut. Atunci când ești crescut într-un glob de sticlă nu vezi decât partea colorată și veselă a lumii. Căci la asta e bun un glob de sticlă, la a te proteja de răutățile lumii în care trăiești. Dar cum după ploaie vine soare și după soare iarăși ploaie, așa nici globul nu te poate feri de răutăți. Si sinceri sa fim, nici lumea în care trăim nu e chiar atât de colorată și de vesela pe cât am crezut eu până nu de mult.

Viața ne da multe lecții, iar atunci când crezi că le-ai învățat pe toate vin altele și mai grele și mai greu de priceput și asimilat.

Globul meu de sticlă a început să se crape de mult, însă ieri parcă s-a spart de tot iar eu am resit să văd și o altă față a lumii. O lume neplăcută și dizgrațioasă.  O lume a cărei existență o știam, știam că exista, dar parcă nu voiam să cred că totuși unii oameni trebuie să trăiască în ea. SĂRĂCIA cealaltă față a lumii e: sărăcia dusă la extrem. Oameni care traiesc de pe o zi pe alta, din mila altora sau din ajutoarele sociale. Copii care nu știu ce e „ceva bun”, pentru care vacanțele la mare sau la munte sunt povești nemuritoare și pentru care viitorul nu sună bine. Iar asta e ceea ce mă doare cel mai mult și cel mai tare, nefericirea copiilor ăstora, copii care nu sunt vinovați cu absolut nimic, dar care trebuie să plătească pentru greșelile altora.

E lumea mea, o lume veselă plină de culoare și strălucire. O lume în care pot visa la un viitor strălucit, o lume plină de oportunități. Și lumea lor, lumea oamenilor că au uitat să viseze, a căror grijă e să pună o pâine la copil pe masa. E ca în filmul „Upside-dawn”, pentru cei ce nu l-au văzut e un film în care sunt prezentate două lumi, „lumea de sus” – lumea bogătașilor și „lumea de jos” a oamenilor săraci. Două lumi văzute fața-n fața, fără posibilitatea de a se întrepătrunde. Trist nu? Să fii condamnat să trăiești într-o lume mizeră, fără șansa de a excela și asta doar pentru că ai avut neșansa de a te fi născut într-o familie care ori nu vrea să lupte pentru binele tău ori chiar acest lucru îi este imposibil.

Când vezi un copil sărac pe cine dai vina? Pe Dumnezeu, că i-a predestinat un destin trist, plin de greutăți? Pe părinți, că par a nu face nimic pentru el? Pe tine, că ai avut șansa să te naști într-o familie bună care s-a luptat întotdeauna pentru tine și pentru binele tău? Pe societate? Pe cine Doamne, pe cine?

Șansa sau neșansa, adevăr sau minciună, falsitate sau ipocrizie asta e lumea în care trăim și pe care chiar dacă vrem sau nu trebuie să o acceptăm așa cum e. Așa zicea cineva drag mie, accepta și nu încerca să o schimbi că nu vei putea niciodată. Poți ajuta dar nu schimba, asta e și mai trist nu?

Cu siguranță îi voi pe privi altfel pe copilașii de la Cozmești după această zi. Pentru că sunt niște copii speciali cu nevoie de multa dragoste și habar nu ai cât de mult bine le face un simplu zâmbet și o vorbă bună!

English Version

Just a unordinary day !

I always had more and more from life itself and still I have never been satisfied with what I had. When you are raised in a snow globe you don’t see the colourful  and cheerful part  of the world. Cause the glass  globe is best just for only one thing, to protect you from the bad things that are happening in the world that you live. But like it is said after rain will come a rainbow and after rainbow, rain and so the globe itself can’t protect you from all the wrong things and the world itself,  that is not so colorful and happy as I tought not long ago.IMG_6422

Life teach us many lessons, and when you think just for a moment that you learn all of them , others will come, bigger and harder to understand and difficult to manage.

My snow globe has started to crack a long time ago, but yesterday it felt like it was all broken into pieces, and I manage to see a different face of the world. A disgraceful  and unpleasant world. A world  that I knew I belong to, but  I still didn’t want to, and I didn’t want to belive  that some of the  people are force to live in it. Being  poor is the other side of this world. Being poor in taken to the extreme point because  there are people that are trying to live from a day to another,  from the pity of others or even  from the authorize societies buid to help them. There are childrens that don’t know what it is  “something sweet”, for wich  holidays at the sea or at the the mountains are never ending stories,  and for them future is a scary place that helds nothing good.  And this is what hurts me the most and the hardest, the misery of this childrens, childrens that are not guilty for this mess, and still they have to pay for the mistakes of others.

Here is my world, a world full of happiness and colour, a world in wich I can dream at a better future,  a world full of opportunities.  And their world, the world were the people have forgotten to dream, and were their only care is how to put for the kids a bread on the table . ”Upside-Down” for the ones that have seen it  is a movie in were  they are presented two worlds  “the up world”- the  world of the rich ones and the “down world” the poor ones world. Two worlds lay face to face, without the possibility of mixing.  Sad isn’t it? To be condemn to live in a world full of misery, with no chance to do better and this, just because you had the bad luck to be born in a family were  they don’t want to fight for your good or maybe this thing is impossible.

When you see a poor child, who you blame? God, because he wrote  a sad destiny to him, a destiny full of hardships?  The parents, because it seem that they do nothing for the kid?  You because you had the opportunity to be born in a good family  and you had parents that always fought for you and for your own good? Maybe the society?  Who for God’s name are you are going to blame, who?

Luck on no luck, truth or lie, fake or not, this is the world in wich we live and even if we want or not we have to accept it as it is. And like a dear friend of mine once said: accept and don’t  try to change it ever,  because you will never be able to do it. You can help, but you can’t change, and that is even sadder, isn’t it?

Now I know that I will look at the kids from Cozmesti differently after this day, because they are  special kids that need lots of love and you have no idea how good it is for them to just smile and say a good word to them!

Autor: Dana Danescu

Traducere: Nicusoara Bordei

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s