FR: Eh oui, voilà donc quelques jours que je suis rentré en France, de retour de cette aventure roumaine riche en rencontres et en rebondissements!
Comme on peut s’y attendre, malgré mon impatience à revoir ma famille et mes amis, le départ n’a pas été si facile, et j’ai eu un gros pincement au coeur dans le train qui me conduisait à l’aéroport de Bucarest, en réalisant pour de bon que mon service civique prenait fin.
C’est le moment où on repense à tout le bon temps passé en Roumanie, aux belles rencontres, aux rigolades et à toutes les choses que j’ai apprises cette année et qui m’ont fait être plus conscient de certains problèmes de société, des différences culturelles et aussi de façons de combattre les discriminations et démonter les préjugés…
Je me suis lancé dans cette aventure sans vraiment connaître ce pays qui allait m’accueillir durant presque huit mois. Petit à petit, je crois que j’en suis vraiment tombé amoureux (quasiment ma seule conquête durant ce séjour :-p) en visitant des sites et des villes incroyables, en rencontrant partout des gens accueillants et toujours prêts à bavarder, et également en m’impliquant chaque jour pour l’association Gipsy Eye sans qui je n’aurai peut-être jamais connu tout ça!
La vie avec les enfants de Cozmesti restera sûrement une de mes plus belles expériences, et j’ai un autre pincement au coeur en pensant aux petits monstres à qui j’ai dit au revoir mercredi dernier. Le festival de films que nous avons pu organiser au mois de juillet après moult péripéties fait également partie des choses dont je suis fier d’avoir co-construit durant ce volontariat, et qui me conforte dans mes envies professionnelles.
Merci à tout le monde, à Ionut, Mihaela (cea mai tare profesora din România), Stefana, Dragos, Alice, Ghiocel et bien sûr un gros merci à mes quatre colocs français Anna, Clémence, Madiane et Pascal, qui ont fortement contribué à rendre cette expérience inoubliable! Je remercie également les sarmale, les mici, les covrigi, les gogosi (et le rakiu!!) qui vont me manquer eux aussi…
A bientôt, en France, en Roumaine, ou ailleurs 🙂
Pa pa ! Va pup !
Valentin / Vali
EN: A few days have already gone by since I came back in France, returning from this Romanian adventure filled with happy encounters and surprises!
As one could easily expect -in spite of my eagerness of meeting my family and friends again- leaving wasn’t so easy and I had a bit of a heartache when I realized my civic service was coming to an end while in the train taking me to Bucharest airport.
That was this kind of moment when you look back on all the good time spent in Romania, the happy encounters, the laughs and all that I learned this year and that made me more aware of societal problems, cultural differences but also of ways to combat discriminations and to dismantle prejudices…
I got into this volunteering without really knowing much about that country that would host me for 8 months. Little by little I kind of fell in love with it -practically my only conquest during this stay :-p -visiting amazing places and cities meeting with welcoming and talkative people and also involving myself everyday with Gipsy Eye association which made me experience all of this!
Life with Cozmesti children will probably remain of my best experiences and I have another heartache thinking of those little monsters I said goodbye too last Wednesday. The film festival we managed to hold in July after numerous adventures is also one big thing I am proud to have taken part in during this volunteering and which comforts me with my professionnal wants.
Thanks to everyone, to Ionut, to Mihaela (cea mai tare profesora din România), to Stefana, to Dragos, to Alice, to Ghiocel and of course a big thanks to my four French workmates Anna, Clémence, Madiane and Pascal who strongly contributed to my memories of this civic service! I also thank sarmale, mici, covrigi, cozonac (and rakiu!!) that I will also miss a lot…
See you soon, in France, in Romania, or elsewhere 🙂
Pa pa ! Va pup !
Valentin / Vali
RO: Câteva zile au trecut deja de când m-am întors în Franța din această aventură românească plină cu întâlniri fericite și surprize!
Deşi vream sa ma întâlnesc cu familia mea și prietenii mei din nou, plecarea nu a fost atât de ușor și am avut un pic de o durere de inimă când am realizat voluntariatul meu se apropia de sfârșit în timp ce în trenul spre București.
A fost acest tip de moment, când te uiți înapoi pe tot timpul bun petrecut în România, întâlnirile fericite, distracții și tot ce am învățat în acest an și care ma făcut să mă mai conștienți de problemele sociale, diferențele culturale, ci și de moduri de a combate discriminările și să demonteze prejudecățile …
Am ajuns în acest voluntariat chiar fără să știe mult despre această țară care mă va găzdui timp de 8 luni. Puțin câte puțin am cam îndrăgostit de ea (practica singura mea cucerire în România :-p ) vizitand locuri și orașe minunate, întâlnire cu oameni primitori și vorbăreți și, de asemenea, m-am implicat de zi cu zi cu Asociația Gipsy Eye, care ma făcut să experimenteze toate astea !
Viata cu copii la Cozmești va rămâne, probabil, printre cele mai bune experiențe mele și am o altă durere de inimă când gândesc la acei pitici drăguţi la care le am spus “la revedere” miercuri trecut. Festivalul de film care am reușit să pregatim în iulie după numeroase aventuri va rămâne de asemenea un lucru mare despre care sunt mândru că am luat parte în timpul acestei activități de voluntariat și care ma mângâiat cu dorințele mele profesional.
Multumim tuturor, lui Ionut, Mihaela (cea mai tare profesora din România), Ștefana, Dragos, Alice, Ghiocel și, desigur, îi mulțumesc foarte mult mei patru colegi francezi Anna, Clemence, Madiane și Pascal, care au contribuit la amintirile mele de acest serviciu civic! Îi mulțumesc, de asemenea, sarmale, mititei, covrigi, cozonacul (si rakiu !!) pe care le voi lipsi o mulțime …
Ne vedem curând, în Franța, în România sau în altă parte 🙂
Pa pa! Va pup!
Valentin / Vali
Gipsy Eye / Don't worry, be Roma! 